Trabucurile sunt unele dintre cele mai rafinate și distincte tipuri de țigări de foi. Ele au o istoriei lor îndelungată și sunt adeseori reprezentate în industria filmului sau a cărților. De câte ori nu ai admirat un personaj fictiv relaxându-se, în timp ce fuma un trabuc. Desigur, imaginea acestei țigări deosebite nu a fost afectată numai de idealizare, ci și de o serie de mituri despre trabuc și despre modul de utilizare al acestuia.
Povestea trabucului provine din timpuri străvechi, iar istoria sa se împletește cu Cristofor Columb, descoperirea Americii și a unei noi plante exotice. În articolul de astăzi vom descoperi împreună când, cum și de ce a fost inventat trabucul, cum a ajuns atât de popular și care sunt câteva dintre cele mai apreciate trabucuri pe care le poți savura.
Ce este trabucul?
Trabucul este o țigară rulată de foi care însă necesită un anumit tip de pregătire înainte de a putea fi savurată. Chiar și modul în care se prepară trabucul demonstrează particularitatea acestuia. Acest fapt denotă o diferență clară între țigările din foi normale și trabucuri.
Tutunul din care este produs trabucul este fermentat și bine uscat. “Foaia” sau frunza plantei de tutun trebuie să fie puternică, elastică, să aibă o textură mătăsoasă și să aibă nuanțe de maro ori negru. În plus, aceasta trebuie să aibă proprietăți bune de ardere și o aromă plăcută.
Dacă îți dorești să îți achiziționezi primul trabuc, este important să cunoști cum faci alegerea corectă, astfel încât să te poți bucura de o experiență satisfăcătoare.
Istoria trabucului
Istoria trabucului este desigur strâns legată de cea a tutunului, planta din familia Solanaceae fiind folosită în trecut în scopuri terapeutice și medicinale.
Trabucul are o istorie îndelungată ce se desfășoară pe o perioadă de aproape 10 secole. Dovezi ale utilizării lui descoperindu-se încă din cultura mayașă.
2.1. Cine a inventat trabucul?
Se presupune că tutunul era utilizat de către comunitățile mayașe pentru efectele sale halucinogene și era inclus în fiecare ritual spiritual al acestora, fie sub forma unor țigări rulate cu sfoară sau frunze din planta de tutun, fie adăugat în băuturi speciale. Am putea spune că mayașii au fost primii care au descoperit modul în care se fumează un trabuc.
Această dovadă de existență a trabucului în cultura mayașă a fost descoperită în secolul al X-lea în America Centrală, mai exact în Cuba. În urma cercetărilor arheologice a fost descoperit un vas din ceramică decorat cu un desen al unor băștinași ai civilizației maya fumând ceea ce pare a fi tutun înfășurat cu fire de sfoară sau cu frunze. Un alt vas asemănător a fost descoperit în Guatemala, în regiunea Uaxactun.
Astfel, putem considera că mayașii au fost primii inventatori și utilizatori ai tutunului și al trabucurilor.
2.2 . Descoperirea trabucului
În călătoria în care a descoperit America, în 1492, nava lui Cristofor Columb a acostat în Cuba, unde nativii regiunii se delectau cu țigări rulate din frunze ale plantei de tutun. În urma acelui eveniment istoric, tutunul, iar implicit trabucul, a ajuns în Europa, unde fumatul a devenit imediat extrem de popular.
În timp, trabucul a devenit mai rafinat și a câștigat o valoare monetară importantă, având în vedere originile sale și scopul inițial pentru care era utilizat.
2.3 Istoria trabucului cubanez
Adevărata apreciere a caracteristicilor trabucului și a modului de realizare a acestuia început în momentul în care unul dintre foștii președinți ai Statelor Unite ale Americii, mai exact, John F. Kennedy a cerut să i se procure 1.200 de trabucuri cubaneze pe care să le adauge în colecția sa personală, înaintea de instituirea embargoului asupra statului Cuba
Marii iubitori de trabucuri cunosc poate foarte bine că în regiunea cubaneză se cultivă cel mai bun tutun din lume, primele plantații autorizate apărând undeva la începutul secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, în acea perioadă, regele Felipe al V-lea a interzis cultivarea plantei de tutun și producția de trabucuri, condamnând la moarte muncitorii de pe plantații care continuau desfășurarea acestei activități. În cele din urmă, în 1817 regele Fernando al VII-lea al Spaniei a permis comercializarea tutunului, prin decret regal, iar Cuba și-a reluat munca plantării.
Republica Dominicană și-a câștigat, de asemenea, locul în topul statelor recunoscute pentru plantațiile de tutun, iar diferențierea trabucurilor cubaneze de cele dominicane este importantă pentru cei ce se avântă în arta fumatului.
2.4. Trabucul în America
Prima fabrică de trabucuri din SUA a fost dezvoltată de spanioli în anul 1542, chiar după ce Cristofor Columb a transportat tutunul cubanez în Europa, iar Spania a înființat industria de comercializare a trabucurilor cubaneze.
În vremurile de demult, trabucul reprezenta în SUA, un produs de lux ce făcea diferența între clasele sociale și scotea în evidență statutul de gentleman.
2.5. Trabucul în Europa
După cum am amintit anterior, tutunul cubanez și ritualul de rulare al acestuia a fost adus de Cristofor Columb și navigatorii săi înapoi în Spania, în secolul al XVI-lea. Ascensiunea fumatului țigărilor din foi a cunoscut un adevărat boom după secolul al XIX-lea, la încheierea Războiului Peninsular dintre Spania, Franța și Marea Britanie, când soldații celor două regiuni din urmă s-au întors în țările de baștină împărtășind arta fumatului trabucurilor cubaneze, pe care au descoperit-o în Spania.
Ca și în cazul Statelor Unite ale Americii, trabucurile au reprezentat o diferență de statut social.
2.6. Boom-ul mărcilor de trabucuri
Primele mărci de trabucuri, cu tutun importat din Cuba, s-au înființat în perioada anilor 1800-1900, cu preponderență în Spania. Acestea au devenit rapid populare la nivel internațional, mai ales în Marea Britanie, în prezent ele menținându-și calitatea și fiind în continuare apreciate de majoritatea consumatorilor. Dintre acestea amintim:
- Por Laranaga, marcă fondată în 1834 de către imigrantul spaniol Ignacio Laranaga. Singurul brand care încă mai creează modele de trabucuri rulate manual;
- Punch, marcă fondată în 1840 de către un cetățean neamț pe nume Stockmann. În 1884, această companie a fost cumpărată de spaniolul Manuel Lopez Fernandez, al cărui nume este încă inscripționat pe cutiile de trabucuri;
- Partagas, o marcă de trabucuri înființată de către Donul catalan Jaime Partagas y Ravelo, la începutul anului 1845. Fabrica de trabucuri Partagas a fost amplasată în Havana, unde Don Jaime își cultiva și propria plantație de tutun.
Datorită expansiunii rapide a acestor mărci de trabucuri, întreprinzătorii au profitat de piața liberă și de cererea mare, iar după 1900 au mai fost înființate două mărci cu renume important în perioada contemporană: Bolivar și Cohiba.
3. Cel mai bun trabuc: Modele recomandate
Acest tip de trabuc face parte din categoria long filler și este realizat manual, ceea ce îi conferă o popularitate mai mare în rândul pasionaților. În același timp, umplutura și învelișul sunt preluate din plantațiile de tutun din arhipelagul San Andres Crollio. Trabucul A. Turrent Tradicional Corona Glass este considerat mai tare decât alte tipuri. De aceea este important ca el să fie savurat cu răbdare, pentru o experiență unică.
Trabucurile Cohiba Panetelas pot fi achiziționate în cutie de 5 bucăți și se numără în rândul celor mai apreciate țigări din foi confecționate în mod manual. Acest lucru se datorează mai ales umpluturii și învelișului preluat din plantațiile de tutun din Cuba. Prin intermediul lor, poți aprecia adevărata popularitate a trabucului cubanez original și motivul pentru care industria de tutun a cunoscut o ascensiune puternică.
Trabucul Don Alfredo Hald Corona face parte din categoria short filler și este confecționate în întregime în mod mecaniza. Acesta conține tutun mărunțit care arde mai repede și mai intens.
Trabucurile Don Alfredo Half Corona pot fi achiziționate în cutie de câte 2 sau 5 bucăți, având o tărie medie față de cele cubaneze sau A. Turrent Tradicional Corona Glass. Pentru începători, trabucurile cu tărie medie pot fi o alternativă oportună.
Pentru trabucurile cubaneze confecționate în mod manual și cele din categoria long filler trebuie utilizat un cutter. De asemenea, este necesar ca acestea să fie păstrate în condiții de umiditate controlată (60-70%). În schimb, pentru trabucurile din categoria short filler, nu sunt necesare respectarea unor condiții de depozitare sau tăierea acestora din partea consumatorului.
Trabucurile au reprezentat o latură distinctă și rafinată a fumatului, datorită modului în care sunt confecționate și în care trebuie savurate. Spre deosebire de țigările normale cu care ne delectăm zilnic, trabucurile pot fi utilizate la evenimente speciale, sau drept recompensă după o săptămână de lucru intensă.
