Fumezi de ceva vreme și ai avut plăcerea de a-ți tăia calea un trabuc de calitate? Să fi fost oare chiar un trabuc cubanez? Te înțelegem pe deplin dacă țigaretele și țigările din foi au trecut cumva pe locul doi. Ehe, primul pufăit dintr-un trabuc este cu adevărat o treabă specială! Odată ce ai prins gustul cu greu te mai lași. Fie că ești un novice total sau ai deja experiență, suntem siguri că ghidul de față îți va prinde extrem de bine. Vei afla câte ceva despre istoria trabucului, părțile lui componente și desigur, cum decurge ritualul de fumare al unui trabuc, de la cum se taie un trabuc și cum se aprinde un trabuc, până la fumarea trabucului în sine. Pregătește-te pentru o călătorie pe cinste.
Istoria trabucului
Conform istoricilor, trabucul a fost descoperit în anul 1492, undeva la începutul lunii decembrie, de către un marinar pe nume Jerez, membru al expediției conduse de Cristofor Columb pe coasta de nord a Cubei. În acest moment Jerez vedea pentru prima dată un indian Taino ce ardea un băț de foi rulate. Prin intermediul spaniolilor din Sevilla, Cadiz, Moguer și Cartagina, dar și prin portul Lisabonei în Portugalia, tabacul ajunge în Europa. Franța face cunoștință prima dată cu tutunul prin intermediul ambasadorului Jean Nicot, care a și dat numele său nicotinei. Trabucurile au fost fabricate pentru prima dată în Spania, în sec XVII, evident folosind tutun cubanez.
Cum se confecționează un trabuc
Cel mai important lucru de știut este că trabucurile premium sunt un produs cu adevărat natural și artizanal. Sunt fabricate dintr-un singur lucru, tutun pur și nealterat. Nici măcar o frunză nu este tratată chimic sau modificată, întreg procesul fiind realizat prin mijloace naturale. Rularea unui trabuc perfect este cu adevărat o abilitate artizanală care ia de obicei mai mulți ani pentru a fi stăpânită pe deplin.
Un alt factor relevant este și amestecarea tutunului, deoarece acesta este influențat de factori naturali, precum variația culturilor. Desigur, producătorii de trabucuri de calitate vor face tot posibilul ca produsul lor să fie unul consistent, dar vor exista întotdeauna variații minore de la trabuc la trabuc. În asta și stă frumusețea lor de fapt. Fiecare trabuc este o experiență unică în sine, ca în cazul oricărui produs 100% natural.
Procesul de confecționare al unui trabuc începe chiar de la selecția semințelor și cultivarea cu efect de seră. Când frunzele de tutun ajung la maturitate sunt culese manual și agățate într-un loc special pentru a se usca și a deveni maro. Apoi, tutunul este transportat printr-o instalație, despachetat și încărcat pentru a începe procesul de fermentație. După ce acest proces este desăvârșit, tutunul este separat și așezat pe rafturi de uscare în vederea aerării. Urmează procesul de maturare care poate dura câțiva ani. Apoi, tutunul este despachetat, rehidratat, măcinat și clasificat.
Ultimul proces este cel al rulării, executat în conformitate cu specificațiile producătorului, fiecare trabuc fiind rulat de mână! Amestecul este format din proporții extrem de exacte de tutun pentru a oferi o experiență deosebită. După rulare, trabucurile sunt sortate după consistența culorii și apoi trimise în camera de îmbătrânire. Urmează procesul de adăugare a etichetei, împachetare și trimitere. Desigur, înainte de acest pas trabucurile sunt trecute prin verificări de calitate minuțioase. Gândește-te la tot acest proces data viitoare când vrei să-ți aprinzi un trabuc.
Părțile componente ale unui trabuc
Un trabuc are trei părți componente importante și anume wrapperul, binderul și fillerul. Wrapperul este frunza exterioară vizibilă, componenta cea mai valoroasă per kilogram deoarece trebuie să respecte anumite standarde de aspect, culoare și aromă. Dacă frunza este prea veche, cu o textură prea dură sau are pete și decolorări, își pierde calitatea de wrapper.
Binderul este făcut din același tutun ca și wrapperul, dar nu este la fel de neted. Oricum aceasta nu se vede, fiind frunza de tutun direct de sub wrapper, cea care ține tutunul denumit filler în poziție. Liantul trebuie evident să fie combustibil deoarece arderea bună a binderului va ajuta și tutunul să ardă uniform, mai ales în situația în care filerul este compus din mai multe tutunuri uleioase ce ard mai greu.
Ultima componentă este filerul. Aici producătorul are mână liberă să folosească mai multe tipuri de tutun, în cantități și amestecuri diferite pentru a produce aroma și complexitatea dorite. Sfârșitul trabucului se numește picior, iar capătul este terminat cu un capac care ține învelișul în poziție. Îți poți da seama de calitatea rulării din simetria capului și a capacului.
Tipuri de trabucuri
Fiind începător, nu te va trage nimeni la răspundere dacă nu cunoști toate tipurile de trabucuri, dar este folositor să poți recunoaște câteva pe baza următoarelor criterii.
Mărimea
În funcție de mărime, trabucurile pot varia de la Robusto (cel mai mic) până la Gigante, evident cel mai mare. Dimensiunile intermediare sunt Corona, Toro și Churchill. Le găsești pe toate acestea și mult mai multe la noi pe site. Încearcă-le pe toate și vezi care ți se potrivește. Pentru începători sunt recomandate cele de dimensiuni medii.
Corpul
În funcție de corp, adică de intensitate, trabucurile se împart în mild (blând), medium (mediu) și full (puternic): Corpul se referă la toate calitățile trabucului, adică compoziția tutunului ce combină aspecte precum aromă, profunzime, fum, gust, textură și chiar și gustul de după. Ca începător s-ar putea să preferi un trabuc mild.
Cum alegi un trabuc?
Nu te repezi la un trabuc cohiba doar pentru că denumirea îți sună cunoscut. Înainte să alegi trabucul este bine să te informezi puțin despre amestecul său. Astfel eviți să alegi unul prea puternic sau prea ușor. Cei cu vechime în domeniu știu dacă doresc un trabuc puternic, mediu sau ușor deoarece știu ce fel de experiență preferă. Poți alege un trabuc plin de aromă, dar nu foarte puternic. Desigur, poți merge și pe varianta tutunurilor puternice, de exemplu tutunul liggero, găsit mai degrabă în trabucurile tari. Aceste tutunuri sunt mai seci, dar mai nuanțate în arome și cu o combustie mai bună.
Dacă ești cu adevărat începător, noi te sfătuim să te îndrepți către un model mai fin și mai cremos, dar nu foarte condimentat, pentru a evita gustul aspru de după. De acolo poți începe să experimentezi pentru a afla cu adevărat ce îți place. Prețul poate fi și el un indicator, dar nu mereu. Nu te sfătuim să stai departe de trabucurile ieftine sau să le vânezi mereu trabucuri premium. Descoperă ce e bun pentru tine.
Ritualul
Savurarea unui trabuc este un adevărat ritual. Urmează acești pași pentru a te asigura că nu ratezi nimic din experiență și ești pe cale de a deveni un veritabil cunoscător.
Palparea
Poate suna puțin ciudat, dar primul pas în călătoria de cunoaștere a unui trabuc este chiar palparea lui. Astfel, vei putea descoperi gradul de umiditate al acestuia. Ține minte că niciodată nu trebuie să fumezi un trabuc prea uscat, tutunul sec nepermițând amestecul de arome. Ai putea îmbiba capul trabucului într-un pahar de rom sau de cognac dacă vrei să-l umezești puțin.
Îți poți da seama de calitatea unui trabuc și după judecarea învelișului (wrapperului). Cele mai bune vor prezenta un înveliș uleios și gras. De asemenea, o rulare de calitate presupune consistența pe toată lungimea și lățimea lui.
Mirosirea
Următorul pas din savurarea trabucului implică mirosirea lui. Ce fel de arome exotice sau familiare poți observa?
Tăierea
Mare atenție la acest pas, o tăiere necorespunzătoare ar putea să pericliteze masiv experiența fumării. Tăierea trebuie să fie cât mai dreaptă și mai curată.
Recomandăm o ghilotină de calitate sau un cutter de trabuc. Desigur, ai putea să folosești și o foarfecă, dar aceasta poate fi mult mai voluminoasă decât cutterul, deci mai puțin practică. Nu folosi cuțitul sau dinții pentru a mușca din capătul trabucului! Tăierea perfectă se face deasupra umărului trabucului, partea cu o ușoară conicitate, locul în care capătul trabucului se unește cu învelișul.
Fumarea la rece
Știm, știm, după ce ai tăiat trabucul ești nerăbdător să-l încerci, dar acordă-ți câteva momente pentru a-i testa aerajul, adică volumul de aer care poate trece prin el. Practic, acesta este primul contact pe care îl poți avea cu aromele trabucului.
Aprinderea
Cum se aprinde un trabuc? Niciodată nu aprinde un trabuc în gură! Aprinderea trebuie să se facă doar în mână, pentru a putea observa dacă există o ardere uniformă la capătul trabucului. Flacăra brichetei sau a chibriturilor trebuie să ardă trabucul la un unghi de 45 de grade. Rotește trabucul în timp ce îl aprinzi pentru a uniformiza jarul pe toată secțiunea lui. După formarea jarului poți pune trabucul în gură și trage prin el pentru a termina etapa de aprindere. Nu folosi chibrituri sintetice sau o brichetă obișnuită deoarece acestea emană un miros chimic.
Pufăitul
Cum se fumează un trabuc? Ei bine, nu se fumează, se pufăie. Nu trebuie să te grăbești când tragi dintr-un trabuc, savurează gustul fumului, apoi dă-l afară încet. Așteaptă între 30 și 60 de secunde între pufăituri pentru a permite trabucului să se răcească. Prea fierbinte și va deveni amar. Viteza optimă de degustare va produce un jar bont la capătul trabucului. Scoaterea emblemei este de preferință să se facă atunci când jarul ajunge la aceasta. Dacă o scoți prea repede riști să rupi învelișul trabucului din cauza lipiciului. După ce treci de emblemă poți chiar să mai încetinești ritmul pentru a lăsa timp fumului să se răcească până ajunge în gură. Când ajungi la final nu este necesar să-l strivești în scrumieră, doar lasă-l să se stingă.
Cum te bucuri la maximum de un trabuc
Alege momentul potrivit ca să te poți bucura cu adevărat de experiență. Clar nu când te grăbești. Ia notă de regula celor trei treimi. Prima este destul de blândă și nu-și etalează toate aromele sau poate fi foarte puternică cu arome acide sau înțepătoare. A doua treime conține tot sufletul trabucului, în toată gloria sa. Finalul punctează din nou pentru a încheia experiența. Alege o băutură de calitate pentru a te bucura de trabuc și, de ce nu, o companie plăcută.
Ce să nu faci când fumezi trabuc
În primul rând nu trebuie să tragi în piept, fumul trebuie ținut doar în gură pentru a-i gusta aroma. De asemenea, fumarea unui trabuc este o experiență personală, niciodată nu se împarte trabucul propriu cu alte persoane. Evită să muști din trabuc pentru a-l începe și la final lasă-l pur și simplu să se stingă.
Acum că ai principiile de bază, te poți lansa în fascinanta lume a trabucurilor. Nu uita să achiziționezi și un humidor, pentru a le putea păstra.
